Anul trecut am început o serie de fotografii #evorbadespre, pornind de la ideea unei fotografii făcute în Sibiu, în care hainele unui magazin mi-au amintit de frumusețea stilului pe care ni-l putem croi și cu investiții mai mici în piesele vestimentare. Atunci am spus că #evorbadespre stil, nu despre haine, iar, în timp, principiul ăsta …
But first, play. Primul lucru la care te-ai gândit în dimineața asta, ți-l amintești? Primul gând cu care ai adormit seara trecută? Sunt planuri, griji, speranțe? O piesă, cu ce te îmbraci la muncă, te gândeai la ai tăi? Ce facturi ai uitat să plătești, mâine ar trebui să fumezi mai puțin? Afară e prea …
Săptămâna trecută vă povesteam despre plecările spontane de care nu m-aș lipsi, dacă timpul mi-ar permite. Pur și simplu, fără destinație, doar cu geanta pe umăr și biletele în mână. M-a fascinat întotdeauna lucrul ăsta și mi-a părut rău că nu mi-am rezervat mai mult timp pentru mine să las totul în stand-by câteva zile. …
Dar mai întâi, dați play. Nu știu cum se întâmplă, dar, fix în perioada asta, găsesc cele mai mișto lucruri. Aseară am citit poate una dintre cele mai bune cărți de până acum – Manuscrisul găsit la Accra. Mă pregătisem de un clișeu lejer pentru o seară de vară, iar atunci prejudecățile mi-au fost plesnite …
O să spun de la început că acest articol nu este dedicat în vreun fel criticii, ci își propune două lucruri esențiale: să spună o poveste reală și să susțină campania împotriva violenței sexuale. E vorba de un exemplu concret, din care cineva poate învăța sau pe care îl poate acuza. E simplu, fără atacuri …
Începeți cu o pauză. Dați play. Luați-vă 10 secunde gândul de la orice. Făcut? Acum, citiți-mă și gândiți-vă din nou la voi. E un fel de terapie. Doar că e la distanță. Treaba asta cu trenurile a fost dintotdeauna un fel de hipnoză care nu mă lăsa în vreun fel să mă gândesc la lucrurile …