Analiza psihologiei, comportamentului, limbajului verbal si nonverbal ale femeii, a modului ei de a se imbraca, de a iubi si de a exista au fost facute in nenumarate randuri. De la specialisti la oameni simpli care-si dau cu parerea, novici sau nu in descoperirea artei feminine, cu totii au avut o parere despre sexul frumos. Dar dintre toate, cel mai mult am fost impresionata de analiza atitudinii femeii fata de frumusetea altei femei.

Vorbim din perspectiva unei analiste care a fost ea insasi subiectul experimentului. Sau care a fost adesea doar observator. Insa, indiferent de partea baricadei alese, lucrurile s-au vazut la fel de interesant.

Iar asta pentru ca femeile par sa aiba o teama ancestrala in a recunoaste, exprima sau accepta frumusetea unei alte reprezentante a sexului frumos. Am incercat sa gasesc exemple care sa strice regula si am gasit. Femei care admira femei frumoase. Femei care isi expun nonsalant parerea sincera despre calitatile fizice ale altor femei si accepta ca exista o duduie mai frumoasa, fie cel putin la fel de frumoasa ca ea. Si se bucura ca a cunoscut-o si ca impart acelasi gen, pe care il apara cu demnitate si desavarsire. Pentru ele, imaginea femeii difera. Iar asta pentru ca vad frumusetea dincolo de egocentrism. Sau poate dincolo de propriile defecte. Sau dincolo de defectele celor pe care le admira.

Sunt acele femei “frumoase”. Iar de cand circula zicala “cele mai frumoase femei sunt cele care au si recunoscut frumusetea altor femei”, toate femeile navalesc cu aprecieri abuzive oriunde merg.

Asa sa fie, doamnelor?