În timp ce eram la unul dintre spectacolele de stand-up ale băieților de la Club 99, am auzit o replică din seria aia grea cu “au și bărbații dreptatea lor”. Seria aia pe care n-o digeră oricine. Pentru că o au, indiferent cât de feministe am vrea noi să fim.

Trecând de la un subiect la altul, absolut ruptă de orice context, după un moment scurt de liniște, undeva pe la mijlocul show-ului, se aude următoarea nemulțumire de pe scenă: “Eu n-am nimic cu femeile proaste. Am ceva cu alea care au potențial și nu fac nimic cu el!”. Și tare bine a răsunat! Cel puțin în mintea mea. Acum să vă zic de ce.

Nu e așa greu să îți dai seama de capacitatea unui om după mai multe întâlniri. Nu trebuie să îl cunoști de o viață să știi care e limita discuțiilor sau cât de bine îți decodifică sensurile pe care i le servești tu la un pahar de vorbă. Mai ales că discuțiile nu se învârt nici în jurul lui Fitzgerald sau Hemingway ca în filmul lui Woody Allen, nici în jurul acțiunilor de la bursă de săptămâna trecută. E gălăgioasă și se observă în toate direcțiile. La fel ca reclamele de la farmacia Catena.

Așa că realizezi de multe ori că femeile au potențial, uneori cu carul, și nu fac nimic cu el. De ce? Aici poate să intre orice răspuns mai mult sau mai puțin plauzibil. Clișee sau motive întemeiate. Constrângeri sau compromisuri. Sau pur și simplu lipsa de încredere, care te împiedică să treci pragul. Și atunci, ajung la răspunsul că te împiedici doar de tine. Când ți-ai dat seama de asta, scutură-te de prostii și ia-ți pantofii. Lumea așteaptă să fie cucerită și tu dormi pe canapea.

Gluma-i glumă, dar adevărul fierbe în ea ca apa la 100 de grade Celsius. Și primul lucru care mi-a venit în minte a fost că, oricât am încerca să acuzăm sexul masculin de afirmații misogine, adevărul e undeva la mijloc. Așa că am rezonat și eu cu publicul. Și am aplaudat mai tare.

P.S. Replica e redată din ce mi-am amintit după spectacol, ghilimelele țin loc pentru drepturile omului de autor.

BW