Să porți rochii în anul 2016 nu e nici o noutate și nici măcar o greutate. Este pur și simplu o alegere. De aici și până la a purta în fiecare zi, indiferent de moment, rochie, timp de 100 de zile, vă spun că nu mai e la fel de ușor. Ideea de a purta doar rochii mă chinuie de ceva timp, fără să mă fi gândit că pot face o provocare din asta. Nu reinventam nici moda și nici nu aduceam un lucru ieșit din comun, ci, pur și simplu, mă îmbrăcam în rochii. Ținând ideea asta, realitatea era cumva fix invers. Purtam ce prindeam din dulap, pe motiv că o să am timp data viitoare să aleg mai bine. Nici asta nu a fost o problemă, până când rutina nu m-a mai lăsat să mă simt bine. Atunci a fost momentul când am zis că trebuie să scot tot din dulap și să o iau de la capăt. Am separat hainele și am decis că de atunci, timp de 100 de zile, vreau să mă îmbrac numai în rochii, pentru că așa mă simt cel mai bine. Acum, să începem cu primele concluzii după 15 zile de #100happydresses.

  1. Prima problemă a fost vremea capricioasă. Nu m-am temut vreo clipă că asta va fi o problemă, pentru că știam că m-am sincronizat bine cu cele 100 de zile, care vor fi pe timpul verii. N-am luat în calcul ploile capricioase de la început de iunie, care, după mulți ani, mi s-au părut extrem de friguroase. A nu lua în calcul e mult spus, știam că va ploua, doar că zilele astea parcă nu se mai termină când ești în rochie!
  2. De unde fac rost de 100 de rochii? Am estimat că pornesc cu 30 de rochii, pe care le aveam deja din anii trecuți. Pe parcurs, am zis că mă descurc să fac rost de încă 70, mai ales că aveam la dispoziție trei luni. Încep să cred că nu e atât de ușoară nici partea asta. M-am bucurat să primesc propuneri de rochii de la persoane care mă urmăresc și pe care le-a încântat proiectul, iar asta nu a fost doar un ajutor material, ci mi-au dat o energie pozitivă și o bucurie care mi-au rămas în suflet.
  3. Printre domeniile care mă fascinează se enumeră și sociologia, iar, bineînțeles, sociologia modei. Iar zilele astea am tot încercat să mă gândesc cum ar fi fost să trăiesc în sec. al XVI-lea, pe vremea lui Catherine de’ Medici, când doamnele și domnișoarele purtau numai rochii, indiferent de context. Frumos și dificil, în același timp. O dificultate care lor le intrase în rutină, cum nouă, după sute de ani, ne-au intrat pantalonii bărbătești. Iar asta, pe de altă parte, m-a făcut să mă gândesc că nu e o situație prea dificilă, iar, prin comparație, 100 de zile vor trece pe nesimțite.
  4. Când ai un proiect frumos în care crezi și pe care îl dezvolți din pasiune, e cam greu să treacă neobservat. Cristina zice că în prima zi în care mă vede în pantaloni, îmi face poză și mă pune să o iau de la capăt. Și, da, când ies până la colț să iau pâine, tot în rochie ies. Am primit și întrebarea asta. Oriunde ne-am întâlni, mă vedeți în rochie.
  5. Zilele astea am hotărât să includ și alte câteva combinații, cum ar fi deux-pieces, pentru că am găsit câteva idei care vin din stiluri ce îmbină fusta cu anumite piese vestimentare foarte interesant. Nu vă spun mai multe, vreau să vedeți direct.
  6. Nu am crezut vreodată că o haină te poate face să te simți feminină. Pentru mine, feminitatea, la fel ca eleganța, reflectă din atitudine. Restul sunt cel mult lucruri adiacente, care ajută mai mult sau mai puțin. De data asta, rochiile adiacente și-au făcut bine datoria de a ajuta.
  7. Acum m-am convins definitiv că indiferent de cât de mult aș vrea să port ceva, mai bine renunț dacă nu mă simt confortabil. Indiferent dacă e vorba de croială, model, culoare și așa mai departe. Esențial este să mă simt bine, iar hainele pe care le port nu vreau să devină mai importante decât le este rolul. Acesta a fost motivul și pentru care nu am vrut să transform #100happydresses într-o serie de articole pe blog, în care să trec în revistă ce haine port, care le este prețul și brandul. Scopul este pe departe altul, iar pentru asta prefer să scriu atunci când am ceva interesant de spus din spatele a ce se întâmplă, pe parcurs, în cele 100 de zile.

În ultima vreme tot le spun apropiaților că m-am săturat să port haine plictisitoare. De fapt, mi-am dat seama că nu e numai asta. Ci și faptul că fac alegeri greșite când vine vorba de cumpărături. Nu tot ce arată bine, mă face să mă simt la fel de bine, iar aici uit tocmai ce vă spuneam mai sus, care e rolul adevărat al hainelor. Îmi place să spun că e mai bine să lăsăm moda în ramă și să ne purtăm propriul stilul pe stradă. În sensul conotativ, evident. Așa cum vă spuneam, sociologia modei e o pasiune pentru mine, fără a avea vreo intenție de a-i subestima frumusețea în vreun fel. Însă,  ar fi păcat să uităm ce-i important, în final: să ne simțit bine și să fim frumoși. În adevăratul sens al cuvântului.

100happydresses